|
Singura Lumina - volum de Eugenia Miulescu |
CETATEA FĂGĂDUINȚEI, de Eugenia Miulescu, 1981
Metamorfoză
Am fost odată pasăre
Știu bine
Din urma unui nor desprinsă
Purtând în inimă mirarea.
Aveam pe aripi
Frunze de lumină
Și sevele adâncului la gât
În fiecare stea aveam odihnă
Și hrană luam
Din umbră sau din vis.
În zbor
Nici o cărare n-am tăiat
Și nici n-am ridicat
Din linii frânte un castel.
Știu doar că am încercat
S-ajung.
Și am alunecat
Într-un adânc
În care nu mai geme plânsul
Și-n margine cresc flori.
Tihnă
Iată,
Eu eram glasul celui
Ce-a strigat în fântână.
Numele tău l-am citit
Printre pietre.
Dincolo de marginea zării
Este o vale
Cu turme de oi.
Lasă-ți urciorul căuș pentru apă
În semn de aduceri-aminte.
Vino,
Și casă cioplită vom face.
De viață
Odăile multe-n lumină
Vor râde.
|
Autor: Ciprian Pantea
Prunc înțărcat nu sunt,
Și rătăcesc pe cărări, neumblate,
Fără să știu ce e dincolo,
De întunericul meu.
|
|
Continuare...
|
|
Poezii religioase - volum |
Autor: Petre Anghel
A trecut ziua,
zici tu,
nu mai tremură frunza ca-n prag de ploaie,
luna nu lăcrimează
ca fecioara nuntită,
boabele de grâu
din câmpia de sud
nu mai sparg carapacea.
|
|
Continuare...
|
Autor: Claudia Ghișoiu
Am privit lung cărarea pe care plecaseşi...
Şi aerul pe care-l respiram se ascuţea
Şi-şi înfigea rădăcini în plămânii mei.
Timpanele îmi zvâcneau
Într-un ritm surd
Ce-mi izbea venele.
|
|
Continuare...
|
Autor: Andrei Soficaru
nu încep cu litera mare și nici cu alineat, pur și simplu nu vreau: toata viata, de când am învatat să scriu și pâna la licență, am fost OBLIGAT să pastreaz un spațiu de la marginea foii și până unde urmam să încep; ca și pe cereri… chiar și madam Jacasse mi-a reproșat ca într-o cerere înaintată pentru semnare am neglijat să păstrez cei 2 cm regulamentari și alineatul: ete floșc!
|
|
Continuare...
|
|
